Ma Uit La Cer

Bukhansan

2010-07-27T23:40:00.003+09:00

Parcul Bukhansan e unul din cele mai populare din Seoul, asa ca m-am hotarat sa ii fac o vizita inainte sa plec. Deschid ghidul si ma duc unde imi spune, statia Suyu pe linia 4 iesirea 3, apoi autobuzul 120 pana la capatul liniei. De acolo merg putin pana sa imi dau seama unde exact e muntele, dar gasesc centrul de informatii si iau cu mine o harta a traseurilor. Cineva imi spune ca dureaza 1 ora. De unde pana unde insa, nu inteleg... Am mers pana la templul Doseonsa, dar cred ca ar fi fost o idee mai inteleapta sa iau autobuzul. De acolo am urcat pana la Harujae, unde traseul se desparte in 2. Eu am ales la intamplare un traseu. S-a dovedit ca nu era cel mai inalt varf, Baegundae (836.5m), dar a fost alegerea buna pentru ca a fost mai scurt.

Aventura mea a durat 5 ore cu totul, dar am petrecut aproape o ora pe varful Yeongbong (604m) si am mers incet.

Undeva la mijlocul drumului se afla templul Doseonsa. Acesta e cel mai mare templu din Bukhansan. A fost infiintat in 862, dar nici una din cladirile originale nu a supravietuit.

Festivalul Noroiului din Boryeong

2010-07-26T20:43:00.016+09:00

Infiintat in 1998, Festivalul din Boryeong e unul din cele 2 festivale ale lunii iulie in Korea si e gratuit. E o ocazie minunata pentru a te duce la plaja cu prietenii si de a avea din nou varsta de 2 ani.

Din statia de autobuz a orasului se poate ajunge pana la locul actiunii. Pe o parte din plaja se aduce noroi si se organizeaza jocuri, batai, intrceri, body painting... E o mare nebunie, in sensul bun. Se considera ca are proprietati curative si ca mineralele din el sunt bune pentru piele.

Totusi, pentru cei care nu vor sa se joace cu noroi exista alternative. Plajele sunt superbe si e usor sa te lasi furat de peisaj. Eu am inotat in Marea Galbena sau Marea de Vest a Coreei sau Marea de Est a Chinei.

Atentie! Accidente se intampla!

Noroi

Batai in noroi

Batai cu noroi

Intreceri in noroi

Tobogan cu noroi

Duș?

Noroi in general

Plaja si Marea
Se vede cum devine din ce in ce mai libera pe masura ce te indepartezi de festival

Plaja din Boryeong

Palatul Changdeokgung

2010-07-22T22:52:00.013+09:00

Palatul Changdeokgung e unul din cele 5 palate din Seoul. Alaturi de Gyeongbokgung e unul din cele mai bine intretinute. A functionat ca resedinta regala si in timpul ocupatiei japoneze, adapostindu-l pe ultimul imparat si pe familia lui. Numele sau s-ar traduce liber ca "Palatul Virtutii ce Prospera". Mai multe detalii pe Wikipedia. Desi doar 30% a ramas in picioare pana astazi, e o destinatie interesanta, mai ales daca vizitezi si "Gradinile Secrete", Huwon.

Intrarea se face printr-o poarta impresionanta, ce urmareste regulile arhitectonice coreene. De fapt, acest palat respecta cel mai bine aceste principii si este in armonie cu natura. Mai multe detalii aici. Cei patru stalpi, care delimiteaza trei spatii sunt caracteristice cladurilor importante sau oficiale. A doua poarta, cea din stanga, are aceleasi caracteristici. Placuta cu caracatere chinezesti este un simbol al unei treceri catre un spatiu de importanta deosebita.

Pragul celei de-a treia porti este un detaliu autentic. In credinta coreana, spiritele rele sunt oprite de praguri, de accea la intrarea in orice cladire traditionala se poate observa acest obstacol pentru duhurile rele. Intre prima si a doua poarta se gaseste un pod de piatra, Geumcheongyo. Construit in 1411, e cel mai vechi pod ramas nevatamat in Seoul.

Dupa cele trei porti, rasare sala tronului, Injeongjeon. Aici aveau loc incoronarile si intalnirile oficiale.

In fata intrarii, acest vas aduna apa de ploaie. Credinta populara spune ca trebuie sa fie mereu plin, pentru ca demonul focului sa se sperie la vederea propriei reflexii in el. Astfel, locul e protejat de incendii. Si totusi, palatul a avut cel putin doua mari incendii, unul dn 1592 din timpul primei invazii japoneze si unul in 1623.

Cladirile printului mostenitor.

Incaperile private ale regelui

Dupa moartea regelui, regina trebuie sa poarte doliu timp de trei ani. In aceasta perioada, ea se retrage in incaperile austere din poza de jos si nu poate vorbi cu nimeni, in afara de doamnele de companie. Ultima regina a trait in aceste camere pana la sfarsitul vietii si devenind o practicanta convinsa a budismului.

Exista mai multe intrari in gradina secreta, dar numai una este folosita astazi pentru vizitatori. Pentru a intra in Huwon, trebuie sa faci un tur insotit de ghid, intrarea neinsotita este permisa doar joia, dar costa de 4 ori mai mult decat un bilet normal. Prezentarile sunt oferite in engleza si koreana. Eu l-am ratat pe cel in engleza, asa ca am mers cu cel pe care nu il intelegeam. Colegul meu mi-a tradus partial ce se explica, dar nu conider ca au fost informatii esentiale. In mare parte se vorbeste despre numele locurilor si speciile de copaci. Cu alte cuvinte, gradina merita vizitata chiar si fara indicatii.

Ongnyucheon, Raul de Jad, e un canal ce a fost construit in 1636. Contine o cascada mica si o poezie scrisa pe piatra, alaturi de cinci pavilioane.

Libera ca pasarea cerului

2010-07-19T22:18:00.024+09:00

Desi unul din lucrurile cele mai placute atunci cand calatoresti e sa cunosti oameni noi si interesanti, uneori e bine sa iti lasi ceva timp pentru a descoperi singur lumea in care esti. Pentru mine a fi singura in locurile straine e o delectare, de aceea mi-am permis azi sa ma bucur de compania mea.

Dupa cursuri, cum planul meu initial nu e valabil, muzeul fiind inchis lunea, am decis sa urc pe muntele Namsan, la Turnul Namsan Seoul (N Seoul Tower). Ma urc in Metro si cobor la statia Hongguk University. Spre dezamagirea mea, drumul mai departe nu e chiar evident, asa ca intru in prima cafenea pe care o vad cu degetul pe harta pe locul unde doresc sa ajung. Domnisoara care serveste imi zambaste, ma saluta in koreana si imi spune ce autobuz sa iau. Eu ii explic ca vreau sa merg pe jos, iar ea imi indica directia.

E ora 2 si afara e o caldura infernala, cerul e innorat, dar cumva soarele reuseste mereu sa treaca printre nori si sa imi "mangaie"pielea. Ajunsa in dreptul Teatrului National din Seoul (care e in drum), ma vad expusa la trei posibilitati, toate drumurile duc spre N Seoul Tower. Intreb niste elevi pe unde sa o iau, iar ei imi arata statia de autobuz. Poate e un semn...
Inauntru e atat de racoare, iar scaunul confortabil imi confirma ca a fost o alegere buna. As vrea sa spun ca e cel mai bun mod de a ajunge sus, dar as minti. Drumul pana la turn nu e foarte lung si ar putea fi facut pe jos in 30 de minute. Trece sub copaci, acoperit de umbra, iar pauzele din verdele de vara sunt perspective de la inaltime asupra orasului.

Sus, poti intrezari sectiuni ale orasului si incepi sa realizezi cat e de mare. Cel putin eu asa am patit. Printre crengi si tulpini vezi in departare blocuri, zgarienori ce se intind la nesfarsit printre varfurile muntilor, in toate directiile. Turnul insusi, are 236.7 m si se afla la o altitudine de 479.7 m, dar mie nu mi se pare justificat sa platesc 10000 de won ca sa urc, cand privelistea e minunata si de la baza.

Langa turn am vazut renumitul perete... Pe gardul de protectie indragostitii isi prind lacatele si arunca cheile de pe munte, ca simbol al legaturii si iubirii ce si-o poarta. Ma asteptam sa fie multe, dar nu atat de multe...

Dupa ce ma consult cu prietenul meu, ghidul Koreei, imi dau seama ca undeva la baza muntelui Namsan, cel pe care sunt, pot gasi poarta de sud a orasului, Namdaemun. Asa ca aleg sa cobor scarile pe celalalt versant. La baza, soarele imi regaseste pielea si incepe sa se distreze pe seama mea. Ma plimb pe strazi, urmaresc indicatiile de pe mini-harta din ghid, iar cand ajung la prima intersectie, il ascult si o iau la stanga, printre cladirile enorme. Dupa multe incercari, ajung in piata Namdaemun. Ma asteptam sa fie la fel ca celelalte centre comerciale in care am fost, dar am gasit in schimb ceva mult mai autentic. E plin de magazine mici, aproape ca un bazar de la noi, iar zona e impartita in sectiuni, cea cu haine, produse alimentare, accesorii, electronice, aparate foto... Aici se gasesc cele mai convenabile suveniruri pe care le-am gasit pana acum in Seoul. E plin de localnici, pentru ca totul e accesibil. Am verificat azi mitul conform caruia vorbitorii de limba primesc reduceri mai mari... Mi-au fost de ajuns 5 fraze in koreana si mi s-a cerut un pret foarte bun pentru ce cumparam. Poate e din cauza ca am fost singura sau poate e Namdaemun un asemenea loc, in care m-am simtit scufundata in Korea. Totul pare autentic, chiar daca cele mai multe sunt "made in China".

Hotarata sa gasesc Marea Poarta de Sud, construita in 1398, ma plimb in susul si in josul strazii in mijlocul careia trebuia sa fie, dar... nimic. Nu puteam sa dau de ea. Un korean de treaba incearca sa ma ajute. Nu stiu cum si-a dat seama ca sunt turista! Sa fi fost figura caucaziana, aparatul foto din mana sau ghidul turistic? In orice caz, a fost foarte dragut sa imi spuna ca ma indrept in directia gresita. Schimb din nou sensul si depasesc locul unde "e poarta". Ma opresc suparata si incerc sa imi dau seama ce se intampla... Cred ca poarta e dupa cladirea aia monstruasa din mijlocul drumului. Traversez si nu vad nimic in spate. Traversez inapoi. Ce se intampla? Bineinteles, cladirea monstruasa din mijlocul drumului e poarta de sud in renovare. Mi-am amintit, acum doi ani un cetatean de 69 de ani, suparat pe guvern, a dat foc la unul din cele mai importante simblouri ale Koreei de Sud.

Campusul Hongguk University

Monument comemorativ al independentei de la 1 martie

Pe muntele Namsan, langa N Seoul Tower

Lacatelele dragostei?

In drum spre Namdaemun... Pe versantul Namsan

Piata Nandaemun

Si imprejurimile

Aquarium

2010-07-13T21:08:00.001+09:00

Am fost la acvariul de la COEX, un alt mare centru comercial din Seoul. Scump, dar interesant. Se merita daca va plac vietatile acvatice.

Nu e WC-ul.... Uita-te cu atentie!

Neasteptat

2010-07-11T23:55:00.000+09:00

Duminica... intalnire la 12 cu amic corean. Ma dau jos din pat, ies din casa, merg pana la universitate, 12, nici un amic. Astept. 12.30, nici un amic. Ma plictisesc. Plec

Si cum am timp pana la urmatoarea intalnire care e la 2, ma aventurez pe unul din traseele montane de langa universitate, pe muntele Gwanaksan. Drumul e plin de batranei echipati cu bocanci si sepci ce urca plini de zel. Ma alatur si eu in sandale, sperand ca o soarele si peisajul nu se vor inrautati. Dupa cam 20 de minute de mers pe traseu, un drum laturalnic imi atrage atentia. Bineinteles semnele sunt scrise in coreana si desi stiu sa citesc, nu inteleg ce zic. Recunosc insa, mica svastica budista ce marcheaza temple pe orice harta. Treptat drumul devine din ce in ce mai abrupt, dar sandalele mele se tin bine. Cativa calugari descarca o camioneta de ghivece de flori pe care le aseaza pe marginea drumului, creeaza un culoar de viata spre micul lor templu. Ajunsa sus, ma izbeste imaginea unei cladiri destul de noi, din ciment, inconjurata de vase cu lotusi. Putin eclectic pentru gustul meu, dar pustietatea si linistea zonei ma fac sa inaintez. Totul e extrem de simplu, iar oamenii isi vad de treaba lor. Decid sa imi incerc norocul si sa urc scarile deasupra carora rasare muntele.

O curte restransa, nisip pe jos, lanterne budiste si templul. Pe margini, spatiile de locuit si papucii tuturor stau aliniate in liniste si armonie cu decorul. O statuie a lui Buddha te intampina in dreapta templului, cu fata spre rasarit. Vantul bate, iar biletele lanternelor vorbesc. Aproape ca nu e o metafora, cand esti acolo tot ce poti sa faci e sa asculti. Templele nu sunt inconjurate de tensiune, regret si patima precum bisericile si moscheiele. Nimeni nu vine aici sa se planga, sa isi ceara scuze sau sa gandeasca, templul gazduieste linistea. Cladirea principala pare relativ noua si e decorata in culorile verde, rosu si albastru. Interiorul nu se lipseste de cele trei statui aurite ale lui Buddha Gautama si de betisoarele parfumate. Inainte de a pleca, m-am plimbat in jurul templului si prin padurea de langa. Chiar fara atmosfera spirituala, muntele ofera peisaje impresionante, ce se merita vazute.

Intalnirea de la 2 m-a dus la Stadionul Olimpic, unde am vazut finalele Campionatului Asiatic de Scrima, sectiunea floreta. Korea a castigat la proba feminina, iar China la cea masculina. Nu stiu prea multe despre acest sport, asa ca partea cea mai buna a fost ca am cunoscut o sportiva din echipa Kazaha si am luat cina cu antrenorul echipei... Sunt ignoranta, stiu...

Poze la Templu

Ultima zi fara alarma...

2010-07-10T23:16:00.007+09:00

Astazi a fost ultima zi fara alarma dimineata, fara griji si intalniri fixate. Din cele 5 weekenduri aici, acesta e ultimul in care ma pot plimba linistita. Urmatoarele doua sfarsituri de saptamana nu le voi petrece in Seoul, iar in ultimul, somnul va fi ultima mea preocupare. Planul initial, vizitam North Soul Tower. In realitate, a fost o alta zi mirifica petrecuta la cumparaturi... oarecum. Am mers din nou in zona Hongik University - Ewha Womens University. Dupa ce prietenele mele au luat un pranz necorean, Kebab turcesc, iar eu am gustat un pranz japonez, tako-yaki. Vanzatorii de pe strada ofera aceste bilute de aluat cu caracatita sau legume, foarte fierbinti, dar interesante la gust si convenabile la pret.

Si pentru ca veni vorba de pret, trebuie sa mentionez ca zona aceasta este potrivita pentru cumparaturi, totul e mai ieftin din cauza universitatilor din zona. Studentii vin aici pentru a-si lua haine, incaltaminte, produse cosmetice si prezervative. Produsele cosmetice sunt relativ ieftine aici, imi zic colegele. Aparent produsele Made in Korea sunt foarte populare si eficiente. In fiecare zi, la unul din marile branduri gasesti reduceri sau oferte promotionale. Fie ca e vorba de The Face Shop, Skin Food, Tony Moly sau de alte branduri, varietatea produselor oferite e usor intimidanta. Ceea ce m-a intrigat pe mine sunt sectiunile pentru barbati, in care nu gasesti doar produse de curatare si ingrijire, ci creioane pentru sprancene si concealer masculine. Aici baietii tineri tin pasul cu femile cand vine vorba de infatisare. Asta explica numarul mare de cupluri asortate care invadeaza strazile.

Spre seara am facut o scurta oprire la caminele Seoul National University, pentru a rapi niste prajituri din Kazahstan si a le aduce la mine in camera. E prima data cand realizez cat de mare e campusul. Doar numarul caminelor si dimensiunile cladirilor e coplesitor, fara sa mai pun la socoteala si spatiile de invatat, salile de sport si salile de clasa. Spre deosebire de UK, unde caminele sunt mult mai scumpe decat orice altceva, in Seoul este foarte convenabil sa locuiesti in spatiile oferite de universitate. Prietena mea imparte o camera cu o alta fata, si plateste in jur de 150000 won pe luna. Nu e rau as zice eu, in conditiile in care, a locui in afara campusului te poate ajunge 400000-700000 pentru aceeasi perioada. Desi nu arata grozav, camerele au cate doua de fiecare, pat, dulap, cuier, birou, lampa... Baile se impart intre toti locuitorii etajului, dar in cele mai multe cazuri sunt extrem de curate si de frumos renovate. Motivul pentru care sunt "atat de noi" e ca cei mai multi studenti aleg sa se sinucida la dusuri, asa ca universitatea renoveaza periodic baile. Macabru, dar adevarat.

Ajunse toate la mine in camera, am avut o "seara a fetelor" sa spunem, desi sunt putin nesigura ce inseamna asta. De ce e relevant? Pentru ca am mancat pizza. Nu orice pizza, pizza coreana, care contine in 99% din cazuri porumb si e mult mai dulce decat cea din Europa si America. In Corea multe lucruri sunt transformate, iar gustul e printre primele care se schimba. Atentie si la paine... acceasi problema, e prea dulce.

Seoul, Corea de Sud

Dongdaemun

2010-06-30T20:49:00.008+09:00

Pentru ca in Corea e mereu sezonul cumparaturilor, am sa vorbesc despre un alt mare district comercial in Seoul. Dongdaemun este una din cele mai populare zone pentru turisti si localnici deopotriva. Ca sa pun lucrurile in perspectiva, aici se gasesc 26 de mall-uri, 30000 de magazine si 50000 de producatori. Dar faima i se trage nu atat din varietatea pe care o ofera, cat din programul neobisnuit de functionare. Aici gasesti aproape tot ce ti-ai putea imagina intre orele 10:30 a.m. si 5 a.m. Da, aproape 19 ore pe zi de functionare... Noaptea, locul se transforma, cand cohorte de turisti invadeaza marile mall-uri din zona. Sfatul meu, mergeti ziua!

Unul din lucrurile interesante pe care le-am invatat aici e ca preturile cerute sunt exagerate fata de valoarea reala a produselor. Doar turistii din tarile instarite cumpara fara sa se targuiasca. In majoritatea magazinelor, pretul e negociabil. De cele mai multe ori, iti dai seama care sunt locurile unde te poti tocmi si care sunt cele in care platesti ce ti se cere. Exista un intreg ritual. Mai intai te uiti la obiectul care te intereseaza, nu esti sigur daca iti place sau nu, daca e ceea ce iti doresti, esti nesigur. Vanzatorul te abordeaza si iti spune ca e de calitate superioara, ca e "Made in Korea" nu "in China". Tu zambesti, nesigur in continuare, dar intrebi cat costa. El iti zice o suma ridicola. Tu astepti o secunda si spui politicos ca e prea scump, e important sa nu ai o reactie exagerata. El insista ca e de calitate, dar special pentru tine ai reducere, mai scade putin. Tu pari serios si spui ca vrei sa mai negociezi putin, e inca prea scump. Si jocul continua pana cei doi ajung la un pret care le convine. Orice truc poate fi folosit, de exemplu "sunt student, nu am bani". Uneori, pot sa scada de la 50000 won la 20000 won. Depinde de oamenii cu care vorbesti. De obicei, nu vor da unui strain aceleasi discounturi pe care le dau coreenilor. Pentru cei interesati de cumparaturi, cel mai bun sfat e sa mearga cu un vorbitor de limba. Cei care vorbesc putina coreana au cel mai mare succes. Sunt innebuniti dupa strainii care le vorbesc limba, chiar daca e putin si prost, se simt flatati. Problema majora e ca cei mai multi nu vorbesc engleza, iar de multe ori comunicarea se reduce la semne si la sume batute in calculator.

Cand "shoppingul" devine obositor, sunt cateva locuri care merita vizitate. Unul din ele este Dongdaemun, in traducere libera, Marea Poarta de Est. In timpul dinastiei Joseon, un zid de aparare a fost construit in jurul orasului, iar poarta era cea mai mare cale de acces din est. Constructia initiala dateaza din 1396, dar a fost reconstruita in 1453 si 1869.

Daca privesti cu atentie la iesirea din statia de metrou, se poate vedea, langa poarta, un mic traseu. Eu m-am plimbat noaptea. Daca il urmezi, gasesti o poteca, ce urca alturi de un zid pana sus, pe munte. Dupa doar cateva sute de metri, incepi sa observi cum orasul se schimba. Treptat zgomotul traficului se pierde si tot ce ramane sunt voci iesit din casutele mici de pe marginea drumului. Cladirile sunt conglomerate de lumina si totul pare distant, in timp ce din multimea de cladiri rasar crucile bisericilor, neoane rosii aruncate in peisaj. De-a lungul urcusului, cupluri stau linistite de vorba, se bucura de intimitatea serii. In Corea e greu sa iti pastrezi spatiul, toti critica, toti te urmaresc si stiu ce faci, cu cine iesi. Locuri precum acestea sunt o oaza.

Mai putin intim, dar foarte popular e raul Chonggyecheon. Acesta a fost transformat in 2005 intr-un spatiu de recreere in mijlocul orasului. In verile calde e placut, racoritoar, verde si e in mijlocul orasului, intinzandu-se pe o lungime de 6 km. Mai multe poze.

Dongdaemun

Cheonggyecheon

Dongdaemun Markets

Engleza Koreana

Poza cu scarile spre munte

Poze de pe muntele de care vorbesc

O Cumparaturi!

2010-06-28T23:37:00.003+09:00

Seoul e un oras al shoppingului, iar oricine vrea sa ma contrazica... ei bine, nu are cum. In capitala sud-koreana sunt nenumarate zone comerciale, unde poti cumpara orice de la suveniruri, antichitati, haine, pana la mancare si electronice. Cheia e unde te duci, daca vrei sa faci cumparaturi in Asia si nu in Europa sau America.

Asadar, fara ghid, eu si prietenii mei din Singapore ne indreptam spre Myeongdong, cel mai occidental district de cumparaturi din Seoul, dupa cum am aflat ulterior. Aflat undeva pe linia 4, mai exact statia 424, e unul din acele locuri in care te pierzi; te pierzi in multime si iti pierzi identitatea. Din secunda in care ai pasit in afara metroului, gasesti haine, incaltaminte si accesorii de tot felul, unele mai colorate ca celelalte, care mai ieftine, care mai scumpe. La iesirea din statie te intampina branduri cunoscute precum "The Body Shop", ca mai apoi sa intalnesti H&M, Zara, in care nu numai modelele iti aduc aminte de "casa"dar si muzica din difuzoare.

Fiind atat de populata, cu un trafic masiv de persoane de dimineata si pana noaptea, Myeongdong are nenumarate restaurante si standuri cu mancare. Ce facem eu si prietenii mei prima data? Mancam. Ne oprim in fata unui loc oarecare, intram in acest oarecare loc, ne asezam la masa , comandam o portie mica de taitei de sticla, glass noodles, pentru toti 5. Se numesc taitei de sticla din cauza ca sunt transparenti si au o textura similara jeleurilor. Sunt buni, eu am savurat masa.

Daca nu vrei sa stai jos la masa intr-un restaurant, exista mereu optiunea de a cumpara ceva de la vanzatorii ambulanti. Cei din Myeongdong ofera gustari mai occidentale, dar nu numai....

Vanzatori in Myeongdong

Glass Noodles

Reclama la Noodles
:)

Mai Multe Despre Mancare

2010-06-27T00:55:00.007+09:00

Scopul oficial al vizitei: scoala de vara la Seoul National University. In cadrul acesteia, sunt oferite trei cursuri de limba si cultura, Korean Language, Korean Music, Korean Arts and Crafts si cursuri din alte domenii, precum politica, relatii internationale axate pe regiunea Asiei de Est. Programul dureaza cinci saptamani, iar fiecare student trebuie sa aleaga intre 2 si 4 cursuri. Cele de limba si cultura sunt martea si joia de la 10 la 13 si de la 14 la 17, iar celelalte module lunea, miercurea si vinerea la aceleasi ore. Mai multe detalii despre program aici.

Astazi e ziua in care avem introducerea. Prezentarea de bun venit... Memebrii ai departamentului international al universitatii ne ureaza bun venit. Coordonatoarea, ne tine un discurs de 20 de minute despre cat de mult trebuie sa invatam, invatam, invatam, invatam... A fost o prelegere destul de infricosatoare. Cei mai multi studenti participa in acest program deoarece au nevoie de credite pentru programele din care fac parte, dar eu am venit aici cu o bursa, care imi permite sa nu platesc taxele. Pentru ca studiez stiinte exacte, creditele de aici nu sunt transferabile, asa ca am venit mai mult din curiozitate si dorinta de a descoperi cultura decat din nevoia de a invata. Dar coreenii sunt o natie mult mai organizata decat cea din care vin, atitudinea lor fata de studii, munca si viata e mult mai intensa decat s-ar crede. Aici totul tine de onoare, respect si nume bun. Ca sa dau un exemplu, numarul de studenti si elevi care se sinucid din cauza stresului de a lua o nota mare. A fi student la una din cele trei universitati de top din Corea de Sud, printre care si SNU (Seoul National University) este una din cele mai mari realizari in viata.

Prezentarea trece, iar noi trebuie sa dam examenul pentru plasament intr-una din clasele de Coreana, in functie de nivel. Cam 90% nu vorbim coreana si nici nu avem pretentii ca am face-o, dar "Testul e Obligatoriu", ni s-a explicat politicos. Asa ca mergem in sala de examen, luam foaia cu intrebari in coreana, ne scriem numele pe ea, o predam si plecam. Aici regula e regula. Rareori se discuta...

Spre seara mergem la Gratar Corean. Nu e mare lucru, dar are gust bun. Se serveste ,alaturi de farfuriutele cu diverse condimente si sosuri, un platou cu carne cruda pe care trebuie sa il prepari pe plita din mijlocul mesei. Cand carnea si legumele sunt facute, se ia o frunza, fie de salata, fie alta planta cu frunza aromata, se pune o bucatica de carne trecuta prin mirodenii, cu legume, se ruleaza si se mananca. E un fel de mancare foarte popular, in Coreana se cheama Pul-Kogi. Mai multe detalii pe Wikipedia.

De obicei carnea folosita, e de porc, pentru ca e mai ieftina si mai usor de gasit decat cea de vita. Aparent carnea de vita e destul de rara in Corea, din cauza lipsei de spatiu pentru cresterea animalelor. 70% din suprafata tarii e zona muntoasa, asa ca nu ramane mult pentru agricultura. De aceea importa o mare parte din produsele pe care le consuma.

Gratar Corean

Astazi e Sambata, Prima Zi de Weekend

2010-06-26T22:06:00.003+09:00

Diferenta de fus orar intre Corea de Sud si Romania e destul de mare, 6 ore. Care e prima consecinta logica a acestui fapt? Trebuie sa dormi mult ca sa scapi de "jet-lag". Asta am facut si eu.... Si a fost atat de placut!

Dar sa trecem peste asta. Prima zi am folosit-o pentru a explora zona in care locuiesc. Sincer vorbind, nu am nici cea mai vaga idee unde anume in Seoul sunt. Ultima data cand am verificat pe harta Seoul National University era undeva aproape de centru... Parerea pare justificata de agitatia din zona. E prima oara cand pasesc in afara Europei, dar totul imi pare cumva familiar. Nu as putea spune ca e arhitecura sau planificarea urbana, totul arata diferit, dar ma simt confortabil mergand pe strada, printre oameni. Desi atat eu, cat si colegul meu suntem foarte "albi" pentru zona asta, nu se uita nimeni insistent la noi, dimpotriva, ma simt eu prost pentru ca ma uit prea mult la localnici. Prima impresie: Excelenta!

Coreencele sunt cele mai ingrijite femei pe care le-am intalnit vreodata. Toate sunt imbracate de parca au iesit de pe podium, dar din colectii diferite; cele tinere in tinute indraznete, cu personalitate, iar cele in varsta, in costume de vara si cu parul facut permanent. E aproape ireal sa ii vezi pe toti asortati pana la sosete. Intalnesti si in Romania barbati si femei cochete, dar sa ii vezi pe toti, fara exceptie, e usor socant.

Sa mananci aici e destul de ieftin. O masa la un restaurant se incadreaza intre 2000 si 20000 de won. De obicei, cu 3000-6000 ai parte de o masa copioasa cu un fel principal, orez, kimchi (bineinteles) si alte gustari. Mereu se servesc orez si kimchi. Ce este kimchi? Sunt legume, in general varza, murate in sos de soya, servite cu sos picant de chili. Coreenii mananca aproape totul FOARTE picant.

Am avut noroc, dupa ce in prima zi am fost ajutati sa alegem un fel de mancare, acum suntem pe cont propriu si ne aventuram intr-un restaurant. Problema... Habar nu avem ce vrem sa cerem... Asa ca asteptam politicos la masa pana ne aranjeaza toate farfuriutele in care sa incercam kimchi, apoi aratam cu degetul pe meniul postat pe un perete ce anume vrem sa incercam. Limba koreana, Hangul, folosese caractere diferite de ale noastre, deci chiar sa fi stiut ce vreau, tot nu imi dadeam seama ce anume sa aleg. Din pacate felul spre care indicasem eu era doar pentru copii, asa ca arat cu degetul spre alta zona a meniului.

Cat asteptam, se apropie proprietarul si incepe sa ne explice intr-o engleza cu puternice inflexiuni asiatice ce anume aveam pe masa, cum cele trei vase cu kimchi, sunt diferite si cum au fost preparate. Vrea sa ne ajute, asa ca ia cu betisoarele cate o felie mare de kimchi, apoi cu foarfecele o taie in bucatele pe care le pune in farfuriutele asezata pe masa cu putin timp in urma. Intre timp apar si portiile noastre. Se pare ca eu am comandat supa de ficat de vita, iar colegul meu taitei nepicanti. A fost o masa placuta.

La fel ca in viata, dupa ce dormi si ai stomacul plin incepi sa iti faci si altfel de probleme. La aeroport am schimbat o suma prea mica, iar acum ma apropiam de zero. Ma duc la Wooribank, care e una din cele mai intalnite banci din zona. Pe usa de la intrare scrie mare, in engleza: Exchange. Perfect, intru si imi dau seama ca sunt doar masini electrice, pe care totul e scris in Coreana. E sfarsit de saptamana si nimeni nu lucreaza... Ma duc entuziasmata la unul din aparate, doar ma pot descurca, stiu sa citesc literele importante din hangul. Mda, incerc cardul Visa, descopar optiunea English, Foreign Card, ii explic ce suma vreau sa extrag, imi zice ceva in Coreana, imi da cardul si o hartiuta. Ce sa fac eu cu o hartiuta? Ce scrie pe hartiura? Mi-au luat banii din cont sau nu? Merge cardul in Corea sau nu?
Cea mai buna solutie, intreaba un localnic, preferabil unul tanar, ma gandesc eu, sigur intelege cateva cuvinte in engleza. Astept ca persoana care era in banca cu mine sa termine ce are de facut, ii zambesc si incerc sa ii arat hartiuta... Greseala! Nici macar nu se uita la mine. Nu exist, candva cat am asteptat langa ATM am devenit invisibila. Intreb pe altcineva, dar degeaba, aceeasi reactie.

Ingrijorata, ma intorc cu hartiuta la restaurantul la care am mancat si il intreb pe propritar. El ma linisteste, e doar o eroare. Doar o eroare, dar care inseamna ca eu nu am decat 1000 de won pentru 2 zile. Slava cerului ca nu am venit singura si ca persoana cu care sunt a fost mai luminata decat mine si a scos bani la timp. Vom trai de pe banii lui weekendul acesta.

Intorsi la pensiune, incepem sa ne cunoastem vecinii abia ajunsi. Printre ei si o fata din China care sta aici de 3 luni si care vorbeste limba. Ea si noua din noi plecam sa luam cina in oras. Luam autobuzul pentru 30 de minute si coboram langa statia de metrou cu un nume ciudat, Seoul National University Station. Deci suntem in aceeasi zona. Masa a fost memorabila si autentica. Aripioare de pui si bere nemteasca... Saturati de atata mancare coreana, ne hotaram sa mergem la meciul din campionatul modial Korea de Sud vs. Uruguay.

Ne cumparam toti tricouri cu echipa locala si ne indreptam spre locatie. Nu stiu unde am ajuns, stiu doar ca am luat metroul pentru ceva timp. La destinatie, mii de oameni... Toti imbracati in rosu (culoarea echipei) si cu pelerine de ploaie. Vanzatori ambulanti peste tot, iti ofera tot ce vrei, de la mancare, bautura, la suveniruri, trompetele, saltele pe care sa stai... Pentru acest eveniment, s-a inchis cu totul o strada principala, iar 10 ecrane gigant au fost montate pe cladirile din jur. Soporterii stau toti foarte politicos si ordonat, asezati pe drum. Ne facem si noi loc, ne asezam pe jos si... incepe sa ploua. Asta e! Ploua si meciul incepe...
Super entuziasm! La fiecare miscare, toata masa de oameni reactioneaza, canta, aplauda, bat din palme, sufla in fluiere... Din pacate, fericirea dureaza putin. Korea primeste primul gol... In atmosfera se simte o usoara dezamagire, dar speranta nu e pierduta, toti speram ca situatia se va redresa. Din pacate, desi rasturnarea de situatie a fost de scurta durata. Am pierdut...

Acum, vorbeste din nou lipsa mea de experienta. Suporterii europeni sun infocati, dar nu mai mult decat cei de aici. Ce se intampla de obicei cand echipa pierde? Proteste, galagie, confruntari, violenta... Aici? Liniste... Toti au tacut odata si au inceput sa se ridice si sa plece. Liniste grea, o puteai simti peste tot in aerul umed. Si-au strans resturile, gunoaiele, pe care le-au pus in gramezi mari in mijlocul drumului si au inceput sa se retraga. Mii de oameni se retrag catre o singura statie de metrou... Haos? Nu... Ordine. In cateva minute, am ajuns in fata intrarii. In alte cateva minute am ajuns pe peron si apoi in tren. Totul fara sa ne impingem sau sa ne calcam in picioare.

Intorsi la Seoul National University Station, ne dam seama ca nu mai sunt autobuze care sa nu duca acasa. Sistemul public de transport in comun se inchide la 12 noaptea, metroul a fost o exceptie in aceasta seara. Totusi oamenii stau la rand in statia de autobuz. Colega chineza ne spune ca e coada pentru taxiuri... Bine, 40 de oameni stau la rand pentru taxiuri. Ciudat, dar e un continent nou. Imbratisez cultura...
Si totusi, 5 minute mai tarziu, 40 de oameni stau la rand pentru taxiuri. Incepem sa ne agitam. Sigur stam la rand pentru taxi sau pentru autobuzul de dimineata? Oamenii din coada confirma... Taxi... Si totusi e ridicol, taxiuile libere trec si nici unul nu opreste. Ne rasculam si ne mutam 200 de metri inainte de statie. Face unul din colegi semn si opresc 3 taxiuri. Ne urcam si plecam acasa... Morala, nu toate cozile sunt justificate....

Taxiurile sunt foarte ieftine. As spune ca preturile sunt comparabile cu cele din Romania, doar ca taximetristii lor nu fac probleme clientilor. Mai ales daca e vorba de un grup de oameni, taxiul e o alternativa buna la autobuz. In cazul nostru, a durat 15 minute pana am ajuns in fata pensiunii, iar cursa a fost sub 10000 de won, pe care i-am impartit la 5.

Suporteri

In statia de metrou

Drumul si Prima zi

2010-06-25T03:13:00.001+09:00

Asadar am ajuns sa calatoresc in Seoul, Korea de Sud...
Ca sa o iau cu inceputul, am sa vorbesc despre cum am ajuns aici, si anume printr-un zbor cu escala in Amsterdam. Nu e cea mai fericita varianta, dar este suficient de buna. Desi cand am facut checkin-ul online, am ales locul 1A, primul rand, la fereastra, cand am ajuns la poarta lucrurile s-au rearanjat si am ajuns in 23A. Nu a fost rau, macar am avut parte de fereastra. Ceea ce a fost complicat a fost durata zborului. Am facut o greseala destul de comuna incepatorilor, si anume, Nu m-am ridicat pe durata zborului cat a trebuit, iar picioarele mele au inceput sa intre in greva si sa isi doreasca sa explodeze de suparare. Am reusit cu putin masaj si inventivitate sa le fac sa functioneze din nou, chiar inainte de a cobori din avion.

Desi a durat 9 ore, pentru ca a fost primul meu zbor in afara continentului, nu mi s-a parut prea lung. De fapt, nu am avut timp sa fac tot ceea ce imi doream: sa ma uit pe fereastra, sa vad apusul, sa dorm, sa invat koreana si sa ma uit la un film. Ultimele doua optiuni, am descoperit, sunt oferite de compania aeriana. Acum, problema mea a fost sa imi dau seama cum functioneaza sistemul prin care le pot accesa. Desi am descoperit telecomanda, abia dupa ce m-am jucat cu ea cum ar face-o un cimpanzeu, mi-am dat seama ca e stricata. In fine, am reusit sa inrtu in meniurile dorite si sa ascult muzica koreana pentru cam 10 minute. Renuntasem la idea de film, deoarece insemna 2 ore de somn pierdute...

In ultimele minute de zbor, mi-am amintit ca exista posibilitatea sa invat limba koreana in avion, asa ca am profitat de ea. Am deschis programul cu pricina, mi-am pus castile in urechi si am inceput... In mai putin de 10 minute, sunt mandra sa spun, am reusit sa numar pana la 10. Dat fiind ca numerele incepeau de la 0, asta inseamna mai putin de un minut pe cuvant. Eu sunt multumita.

Avionul aterizeaza, iar eu ma asigur ca am vizele si declaratiile cu mine. Le aveam, doar ca nu stiam adresa la care aveam sa locuiesc... Ma duc la primele domnisoare koreene pe care le vad si le intreb, in engleza, ce ar trebui sa fac. Ele zambesc politicos si imi arata cu degetul directia generala de mers; nu intelesesera ce le-am spus. Ajung inevitabil la paznicul de la "frontiera", ii zambesc frumos, cu fata de turist pierdut, sperand ca o scot la capat... El imi raspunde la fel de politicos ca imi trebuie adresa... Iar eu completez la fel de politicos o adresa cat se poate de generala, Universitatea din Seoul.

Imi recuperez bagajul si vad o casa de schimb valutar, chiar inainte de iesire si ma gandesc sa schimb ceva bani, dar nu prea multi... sigur rata de schimb e proasta... Cu echivalentul a 20$ ies eu pe usile glisante si intalnesc Seoulul. Impreuna cu un prieten, luam unul din autobuzele-limuzina catre oras. Limuzina doar cu numele, fiind totusi un autobuz obisnuit. Pretul 8000Won.

O intamplare utila pentru cei ce citesc asta e urmatoarea: Korea este o tara super-tehnologizata. Asta include TOT. Am fost, dupa cum biologia o cerea, la toaleta. In vartejul nevoii insa, nu m-am uitat la obiectul propriu-zis al muncii... Dupa, am avut un soc sa realizez ca nu stiu sa trag apa.... Incantator, stiu! 10 butoane, toate in Koreana... Puteam citi ce scrie pe ele, dar nu si intelege. Apas unul la nimereala, gandindu-ma ca nu are ce sa se intample, e un WC... O chestiuta mica incepe sa se miste de sub colac sub privirea mea curioasa. Mi-s intampinat destul de curand privirea, cand a inceput sa tasneasca apa... Era varianta locala a unui bidet... Slava cerului, m-am dat din calea ei destul de repede, incat nu m-a udat de tot, dar a spalat usa, podeaua si holul din afara cabinei... Nu m-am declarat invinsa. Cum asi fi putut? am inchis capacul si am mai apasat un buton... Acelasi rezultat, tura aceasta fara fantana arteziana. Intr-un final a trebuit sa o rog pe femeia de servici, care nu vorbeste koreana, sa ma ajute... A facut-o, dar nu fara sa rada de mine. Unele lucruri transcend limba.
Ajunsi la cazare, am constatat ca desi mitul conform carora koreenii sunt toti scunzi e fals, faptul ca stau in cutii de chibrituri, nu e. Avantajul cand stai intr-o zona studenteasca, cum e cea in care sunt eu, e ca totul e mai ieftin si ca sunt zeci de locuri unde poti manca bine. O spun acum din experienta...
Cam atat pentru prima postare din orasul strazilor ciudat de abrupte....

Si acum poze:

Poza deasupra Rusiei

Aeroportul Incheon din Avion

Strazi in Gwanakgu

hello

2010-06-23T04:50:00.001+09:00