Dupa 3 ani ma intorc cu o poveste. Fara subiect, fara actiune predefinita, doar cuvinte, intr-o legaura arbitrara.

Am fost in Cambogia. Prietena mea cea mai buna m-a invitat sa ii fiu domnisoara de onoare. Zis si facut! Am primit invitatia in unul din cele mai proaste momente financiare din viata mea... Am petrecut nenumarat timp facand planuri, calcule, gasind posibilitati, doar pentru a le vedea daramate cateva zile mai tarziu. Am intrebat viata De Ce? si am mers mai departe, am acceptat tacerea... si atunci am mai primit o sansa. Toate persoanele apropiate din jurul meu si-au strans puterile si... Am ajuns in Cambogia la nunta prietenei mele. Si acum cand ma gandesc resimt ironia; nu cred ca asi si putut ajunge in Italia daca asi fi incercat.

Am zburat spre Vietnam, Ho Chi Minh. Biletele de avion sunt considerabil mai ieftine. Drumul din Hochimin pana in Phno Penh dureaza 6 ore cu tot cu trecerea prin vama si costa cam 30 de dolari. Singurul lucru care trebuie avut in vedere este ca vizele pentru Vietnam se obtin de la ambasada inainte de a ajunge in tara. In cazul meu, pentru ca am iesit din Vietnam si am intrat din nou, a trebuit sa aplic pentru o viza cu intrari multiple. M-a costat cam 100 de dolari.


Atentie la aeroport, granicerii nu sunt cei mai intelegatori si placuti oameni. Din cate am inteles e un mare pas inainte ca nu se mai iau de calatori. Nu va asteptati la nici un zambet sau contact vizual si fiti pregatiti sa tipe cineva la voi daca nu stati perfect in linie sau daca nu faceti lucrurile ca la carte. Nu sunt agresivi, nu fac nimic rau, doar ca ar putea sa isi imbunatateasca relatiile cu publicul.


Saigonul e nebun! E intoxicant, atat in sensul pozitiv, dar si in ceea ce priveste ritmul, personalitatea. A iesi din casa si a te duce oriunde cere un simt de determinare si o vointa de neinteles. Daca vrei sa treci strada, trebuie sa te uiti in directia traficului fara sfarsit si sa gasesti persoana cu vointa mai slaba decat a ta. Ii privesti in ochi in timp ce plojezi in fata lor, fie ca sunt intr-o masina cu tractiune 4x4 sau conduc un scuter. E o batalie de putere, o negociere cu moartea sau cu accidente severe, din care castiga cei puternici. Dar odata gustata senzatia victoriei, esti acaparat pe viata, asemeni unui guru care a inteles misterul universului, ai capatat secretul controlului materiei. Oamenii din Vietnam au vointa!

 

Acelasi lucru se intampla la magazin. Daca nu cumperi mancare, in care caz, preturile sunt deja definite, tot ce nu are eticheta e negociabil. De obicei incepi de la jumatate din pretul pe care il sugereaza vanzatorul si apoi se continua discutia in sus sau in jos, in functie de obiectul dorit. Negocierea e o arta. Sugereaza prea putin si le-ai pierdut respectul, nu mai vor ei sa iti vanda nimic. Sugereaza prea mult si devii prada usoara. Totul trebuie insotit de argumente; calitatea nu e suficient de buna, orele de munca necesare, vecinul cu magazinul de langa vinde acelasi lucru mai iefitn sau mai scump... fara sfarsit. DAR, esenta ramane vointa. Bineinteles ca m-am jucat cat am fost acolo, cu tot felul de atitudini si preturi si obiecte de interes, pentru a intelege ce se intampla de fapt. Prietenele mele localnice m-au ajutat mult explicandu-mi elementele de baza, dar la sfarsit s-a dovedit a fi necesara doar convingerea. Te opresti in fata obiectului dorit. Te uiti la el fara sa arati nici o emotie. Intrebi vanzatorul cat vrea. Estimezi cat esti dispus sa dai. Informezi vanzatorul ferm cat esti dispus sa dai, iar cand el refuza ii spui ca acela e maximul si ca esti pregatit sa pleci la orice iti cere peste.


Nu am stat mult in Vietman, dar cat am stat acolo, mancarea a fost exceptionala!

(Nu foarte autentic, dar am fost cu un grup la un restaurant de gratar korean si am mancat vita Kobe ca si cum ar fi fost salata... Da, vita Kobe, provenita de la vaci care au un comfort mai ridicat decat multi oameni. Vitele care sunt masate in fiecare zi si care isi petrec viata ascultand muzica clasica, inainte de a fi sacrificate pentru a fi vandute ca mancare la restaurantele cu gratar korean din Vietnam, printre alte locuri.)

Bineinteles, supa Pho e foarte gustoasa. E facuta cu taitei de o lungime specifica ( dupa care isi ia si numele), cu zeama de vita si cu ierburi si condimente locale. Nu e picanta si are o aroma foarte usoara, perfecta pentru zilele calde, sufocante din Asia de Sud-Est. Dar dupa ce ai incercat supa Pho, trebuie sa descoperi ca mancarea vietnamieza difera de la o regiune la alta. In fiecare zona a tarii, are alte supe si gustari, alte tipuri de mancare, pe care bineinteles trebuie sa le experimentezi daca vrei sa stii cu adevarat ce gusta oamenii din Vietnam. Poti face asta la restaurante in diverse locatii in Saigon. Dar de mentionat pentru curajosi e mancarea de strada, pe care am incercat-o fara sa am prea mult de zis... A fost prima mea exprienta cu piciare de broasca si am fost placut impresionata, dar cere curajdin punct de vedere al sanatatii.

Urmatoarea poza e cu catedrala Notre Dame din Saigon in fundal, dar interesant e elementul uman. Tinerii isi petrec timpul in parc, pe trotuar; pentru ca e mai curat decat iarba... Aparent e un mod preferat al oamnilor de a-si petrece timpul liber cu prietenii, vorbind, jucand jocuri si mancand.

 

Printre obiectivele vizitate in ziua pe care am petrecut-o in Ho Chi Minh se numara si catedrala Notre Dame si Posta, ambele construite de francezi in secolul 19. Am fost la fostul sediu al guvernului Vietnamuli de Sud. In pozele de mai jos sunt biroul presedintelui din buncar.

Turnul BITEXCO vazut de la casa guvernului.

 Una din multele camere din interiorul cladirii, fiecare decorata cu alta culoare. Cand vizitati, puteti opta pentru un ghid gratuit in limba engleza sau franceza, care va va explica semnificatia fiecarei camere din cladire.

 Unul din cele 2 tancuri care au daramat portile sediului guvernului Vietnamuli de Sud la sfarsitul razboiului din Vietnam pe 30 aprilie 1975.

 

O poza cu fostul presedinte al Romaniei. 

 

Si vedere din turnul BITEXCO la barul de la etajul 51. Prietenele m-au anuntat ca la iesire am trecut pe langa o cantareata foarte cunoscuta locala si castigatoarea Vietnam Top Model a anului.... Deci e locul potrivit pentru a intalni celebritati locale. Aveti in vedere ca nu trebuie sa platiti ca sa ajungeti acolo, trebuie doar sa gasiti liftul potrivit care sa va duca pana la etajul 49, dupa care trebuie sa luati un alt lift pana la etajul 51 sau 52. Succes!